Programul de sarbatori pascale va incepe din 1 Mai 2024 pana in 7 Mai 2024, perioada in care fabrica va fi oprita. Va dorim sarbatori linistite alaturi de cei dragi. Va multumim pentru sustinere si incredere, echipa Valcele!
Majoritatea apelor minerale îşi au originea în precipitaţii, iar geneza lor reprezintă o ramură particulară a circuitului apei în natură.
Călătoria începe cu picăturile de ploaie sau cele provenite din topirea zăpezii. O parte dintre acestea se scurg pe suprafaţa pământului formând râuri, iar o altă parte se infiltrează în subteran. Pe parcursul drumului subteran se unesc unele cu altele, până formează un corp comun de apă, care umple în totalitate spaţiile libere din cadrul formaţiunilor geologice întâlnite. Pe acest prim drum parcurs, au loc o serie de reacţii între apă şi mineralele prezente în rocile traversate.
În perioada de „tinerețe”, apa traversează una sau mai multe formaţiuni geologice, până să ajungă în roca magazin, sau roca colectoare, de unde este extrasă la suprafaţă. Timpul acestui parcurs subteran poate dura de la câteva luni, la zeci sau sute de ani. În această etapă au loc procese complexe de dizolvare a mineralelor întâlnite în cale, definitivarea procesului de purificare microbiologică a apei, precum şi imprimarea principalelor caracteristici fizico-chimice ale apei minerale. Formaţiunile geologice traversate, precum şi roca colector diferă de la o zonă la alta, astfel încât nu există ape minerale identice din punct de vedere al compoziţiei chimice. Cu cât apa traversează mai multe tipuri de formaţiuni geologice, cu atât conţinutul său chimic este mai complex, şi cu cât mineralele solubile sunt mai frecvente, cu atât apa va fi mai mineralizată.
În perioada de „maturitate”, care poate dura de la câţiva ani la sute de ani, are loc definitivarea caracterului fizico-chimic al apei minerale. Aici, interacţiunea apă - rocă ajunge la o fază de echilibru.
Compoziţia chimică a unei ape minerale poate fi caracterizată prin tipul chimic al acesteia (raportul între diferitele elemente constituente) şi mineralizaţia ei (cantitatea totală de săruri minerale dizolvate în apă).
Aici se sfârşeşte aventura subterană a picăturii de apă minerală şi începe un nou drum, mult mai scurt, dar riguros controlat tehnologic, până în sticla de apă pe care o cumpărăm din magazin.
Apa reprezintă în medie 75% din masa corporală a unui sugar, 60% din cea a unui adult şi 50% la vârstnici. În diferite procente, ea se regăseşte în structura tuturor părţilor componente ale organismului: Sânge 83%, Muşchi 80%, Păr 70%, Piele 65%, Oase 20%.
Apa pe care o bem este absorbită în organism la nivelul intestinului gros, unde intră în sânge, prin intermediul căruia este transportată în tot corpul. Datorită faptului că este un solvent universal, ea contribuie la transportul nutrienţilor până la ultima celulă. Tot apa asigură buna funcţionare a rinichilor şi ajută la eliminarea toxinelor din organism. Reglarea temperaturii corpului, hidratarea pielii sau lubrifierea ochilor se fac tot cu ajutorul apei. O cantitate de 10 – 15 litri de apă circulă în permanenţă la nivelul tubului digestiv, asigurând dizolvarea şi digestia alimentelor.
Necesarul mediu de apă al organismului uman este de 2,5 litri/zi, cantitate care asigură echilibrul hidric la nivelul corpului şi contrabalansează pierderile prin urină, transpiraţie sau respiraţie. Din acest necesar, 1 litru provine din mâncare, restul de 1,5 litri revenind băuturilor (apă, ceai, suc, etc.).
În cazul apelor minerale naturale, rolul benefic asupra organismului este amplificat pe de o parte de conţinutul acestora în săruri minerale, iar pe de altă parte de puritatea lor originară, caracterizată prin lipsa totală a contaminanţilor de origine artificiala. Principalele minerale care se gasesc in aceste ape sunt: calciul (Ca), magneziul (Mg), sodiul (Na) şi potasiul (K), bicarbonatul (HCO3), clorul (Cl), sulfatul (SO4) şi azotaţii (NO3). La acestea se adaugă oligoelementele reprezentate prin metale şi metaloizi cu o concentraţie redusă atât în apă, cât şi în corpul uman, precum manganul (Mn), fierul (Fe), fluorul (F), siliciul (Si), seleniul (Se), zincul (Zn) etc. Toate acestea au un rol hotărâtor în constituirea şi funcţionarea organismului uman.
Este recunoscut faptul că apele minerale carbogazoase administrate odată cu alimentele sau cu puţin timp înainte de masă, stimulează funcţiile digestive, excită secreţia şi motilitatea gastrică, secreţiile intestinale, pancretice şi biliare, favorizând accelerarea absorbţiei alimentelor.
Studii recente efectuate de specialişti din Statele Unite şi Anglia au evidenţiat o legătură între conţinutul apelor în carbonaţi şi bolile cardiovasculare. S-a demonstrat statistic faptul că incidenţa bolilor cardiovasculare este mai scăzută în zonele în care se bea o apă cu un conţinut mai ridicat de bicarbonaţi de calciu şi magneziu.
În România sunt peste 2000 de izvoare cu ape minerale, a căror diversitate chimică reflectă condiţiile geologice deosebit de complexe care şi-au pus amprenta asupra genezei lor. Cele mai multe izvoare prezintă ape minerale carbogazoase.
Cele mai importante zăcăminte de ape minerale din România, care fac obiectul îmbutelierii, se situează în zone montane şi în depresiuni intramontane, departe de sursele de poluare caracteristice zonelor industriale sau în care se practică o agricultură intensivă. Resursele naturale de ape minerale îmbuteliabile puse în evidenţă până în prezent se situează la cca. 3 miliarde de litri anual, repartizate echilibrat între ape natural carbogazoase şi plate.
O întrebare aparent simplă, dar al cărei răspuns devine din ce în ce mai complicat, cu cât încerci să fii mai analitic şi mai aproape de adevăr.
Nu există o apă minerală identică cu o alta, aşa cum nici un organism nu este asemănător altuia.
Există mai multe întrebări care te pot ajuta să alegi apa minerală „ideală” pentru tine.
Pentru nou-născuţi şi copii, se recomandă apa plată oligominerală cu un conţinut scăzut în azotaţi, iar tinerii în creștere, femeile peste 45 de ani și, în general, cei în vârstă, ar trebui să opteze pentru o apă cu un conţinut mai ridicat în calciu, necesar sistemului osos.
Sportivilor, celor care prestează activităţi fizice la temperaturi ridicate, bolnavilor cu febră, într-un cuvânt, celor care transpiră abundent, le este recomandată pentru remineralizare o apă cu un conținut mai ridicat în săruri minerale, în special pentru compensarea pierderilor de sodiu și clor. În timpul mesei sau înainte de aceasta, se poate bea o apă carbogazoasă mediu sau puternic mineralizată, care stimulează digestia, iar între mese şi înainte de culcare se recomandă pentru consum o apă plată, oligominerală sau mediu mineralizată. Celor care suferă de hipertensiune arterială li se recomandă ape cu conţinuturi reduse în sodiu (sub 50 mg/l), iar pentru profilaxia bolilor cardiovasculare, statistica a arătat că apele cu un conţinut mai mare de bicarbonat de calciu şi magneziu sunt cele mai eficiente.
Citim adesea articole în care ni se recomandă să bem doar apă plată, cu un conţinut scăzut în săruri, dar această abordare generalizată ne poate priva de multe beneficii ale naturii. Încercând să abordeze o poziţie echilibrată, unii nutriţionişti recomandă pentru consumul zilnic alternarea mai multor tipuri de apă minerală.
Trăind într-o țară cu atât de multe izvoare minerale, avantajul este că ai de unde alege.
În concluzie, care este cea mai bună apă minerală? Răspunsul la această întrebare este: există o apă minerală pentru fiecare!
În continuare îți vom spune mai multe despre o apă minerală din inima țării, mai puțin cunoscută, dar cu o legendă care începe în vremea dacilor și cu proprietăți terapeutice ieșite din comun.
Povestea apei Vâlcele este pe cât de lungă, pe atât de frumoasă.
În zona unde astăzi se îmbuteliază apa a fost o colonie romană, denumită „Colonia Aquarum Vivarum”. Există o legendă, care spune că, după căderea Sarmizegetusei, Decebal împreună cu câțiva apropiați au mers pe firul Oltului în sus și au ajuns în această zonă. Când s-au refugiat din cetate au plecat cu o parte din tezaur și l-au îngropat. Trupele romane care îi urmăreau au aflat că dacii au îngropat o parte din tezaur și s-au apucat să sape. Săpând nu au dat de tezaur, în schimb au scos la suprafață ceva mult mai prețios, aceste izvoare de apă minerală.
Istoria mai recentă a acestei apei minerale se conturează în vremurile de glorie ale stațiunii Vâlcele. În 1772, numărul mare de vizitatori l-a determinat pe groful Nemes să sistematizeze zona. El a construit o impunătoare vilă în stil elvețian și a captat toate izvoarele minerale.
În 1875, la al XVIII-lea congres european al medicilor balneologi, așezarea a fost inclusă în catalogul celor mai importante stațiuni balneare de pe continent. Stațiunea a fost de-a lungul timpului loc de întâlnire al civilizației occidentale cu cea central europeană și orientală.
O dovadă a recunoașterii calităților apelor din această regiune este faptul că aici și-au petrecut sejurul capete încoronate precum: Carol I al României, prințul moștenitor Iosif al II-lea, regele Ferdinand al României, și alte nenumărate personalități culturale și politice ale vremii.
Un caz aparte este țarul Serbiei, Milos Obrenovici, care drept mulțumire pentru că s-a vindecat cu ajutorul apelor de la Vâlcele, a construit din banii săi biserica ortodoxă din comună, în care se slujește și astăzi.
Izvorul Elisabeta, sursa apei minerale Vâlcele, a fost forat în jurul anului 1890 de către un inginer austriac. Forajul are 50 de metri adâncime și este căptușit cu doage de brad roșu. Acesta este printre ultimele izvoare din Europa care folosesc tehnologia originală și sunt încă în operare.
Noi ne-am convins de calitățile și gustul acestei bogății din inima țării încă de la primul pahar. Dar, pentru că această apă este oarecum o comoară ascunsă și nu toți românii au încercat-o, am vrut să aflăm mai multe despre ea, direct de la persoana care continuă tradiția Apei Minerale Vâlcele în ziua de azi, Silviu Manole.
“Apa minerală Vâlcele este îmbuteliată așa cum vine din pământ, fără nici un tratament sau impregnare. Acest lucru face ca apa să fie încărcată energetic pozitiv cu energie telurică sau „hado”, cum o numesc specialiștii japonezi, energie care se transferă asupra consumatorilor.” - Silviu Manole
Cunoşti sau ai consumat această apă? Spune-ne și nouă cum ți s-a părut!
*Pentru acuratețea informațiilor legate de apele minerale, o parte din articol este preluată și adaptată din Ghidul Apelor Minerale, scris de către domnul dr. ing. geolog Adrian Feru.
